Prezentare generală

         Statistica oficială în România este organizată și coordonată de Institutul Național de Statistică, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, finanțat de la bugetul de stat.
         În realizarea obiectului său de activitate, stabilit potrivit legii, care se întemeiaza pe principiul autonomiei, confidențialității, transparenței, relevanței, proporționalității, deontologiei statistice și raportului cost/eficiență, Institutul Național de Statistică are următoarele atribuții:
a) elaborează sistemul de indicatori statistici, metodologiile de calcul, tehnologiile și standardele specifice de obținere a indicatorilor;
b) organizează și conduce cercetările statistice referitoare la fenomenele și procesele economico-sociale, prin recensăminte, anchete statistice totale sau prin sondaje;
c) proiectează, tipărește și difuzează formularele cercetărilor statistice și instrucțiunile de completare aferente;
d) culege, prelucrează și stochează date și informații în vederea asigurării bazelor de date statistice;
e) coordonează elaborarea clasificărilor și a nomenclatoarelor unitare de interes național din domeniul său de activitate;
f) proiectează, realizează și exploatează sistemul informatic statistic;
g) elaborează studii și analize pentru caracterizarea evoluției economico-sociale;
h) desfășoară activități de cercetare științifică în domeniul statisticii;
i) informează opinia publică, precum și autoritățile publice cu privire la evoluția economică și socială a țării și furnizează utilizatorilor interesați indicatorii statistici obținuți;
j) organizează și conduce unitățile subordonate, stabilește atribuțiile și normele de funcționare ale acestora;
k) colaborează cu ministerele și cu alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și cu serviciile publice, pentru compatibilizarea sistemului statisticii oficiale cu celelalte sisteme informaționale; sprijină aceste organisme pentru asigurarea pregătirii personalului cu atribuții în activitatea de statistică;
l) avizează metodologiile cercetărilor statistice organizate de ministere, instituții centrale și de alte servicii publice, în vederea asigurării oportunității cercetărilor și corectitudinii metodelor statistice utilizate;
m) organizează perfecționarea pregătirii profesionale în domeniul statisticii a personalului institutului, din unitățile sale subordonate și din celelalte servicii de statistică oficială și acționează pentru formarea unei culturi statistice la nivel național;
n) reprezintă România în relațiile internaționale în domeniul statistic și cooperează cu organizații similare din alte țări, cu organismele de specialitate ale Organizației Națiunilor Unite și agențiile sale, cu alte organisme internaționale;
o) asigură compatibilitatea sistemului statistic național cu sistemele statistice utilizate de organismele Organizației Națiunilor Unite, ale Uniunii Europene și de alte organisme internaționale, conform obligațiilor asumate.

Institutul Național de Statistică îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin acte normative pentru domeniul său de activitate.

Institutul Național de Statistică este condus de un președinte cu rang de secretar de stat și de trei vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat, unul din vicepreședinți are atribuții directe în problemele activității de integrare europeană, al doilea are ca atribuție directă coordonarea activității de statistică economică și socială, iar al treilea are ca atribuție directă coordonarea infrastructurii statistice și activitatea de tehnologia informației (IT). Vicepreședintele care coordonează activitatea de statistică este înlocuitorul de drept al președintelui Institutului Național de Statistică.

Președintele îndeplineste, în domeniul său de activitate, următoarele atribuții generale:
a) organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale a instituțiilor publice și a agenților economici;
b) inițiază și avizează proiecte de lege, ordonanțe și hotarâri ale Guvernului, în condițiile stabilite de metodologia aprobată de Guvern;
c) acționează pentru aplicarea strategiei proprii a Institutului Național de Statistică, integrată celei de dezvoltare economico-socială a Guvernului;
d) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;
e) urmărește proiectarea și realizarea investițiilor din sistemul Institutului Național de Statistică, în baza bugetului aprobat;
f) reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme internaționale, în conformitate cu acordurile și convențiile la care România este parte și cu alte înțelegeri stabilite în acest scop, și dezvoltă relații de colaborare cu organe și organizații similare din alte state și cu organizații internaționale al căror domeniu de activitate interesează;
g) urmărește și controlează aplicarea convențiilor și acordurilor internaționale la care România este parte și ia măsuri pentru realizarea condițiilor în vederea integrării în structurile europene si în alte organisme internaționale;
h) colaborează cu instituțiile de învatamânt superior de specialitate pentru formarea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului din sistemul statisticii oficiale.

Președintele Institutului Național de Statistică este membru de drept în Consiliul Statistic Național.

Secretarul general al Institutului Național de Statistică este subordonat președintelui. Secretarul general este înalt funcționar public, numit în condițiile legii.

În subordinea Institutului Național de Statistică funcționează, ca instituţii publice cu personalitate juridică, direcţiile regionale de statistică şi direcţiile judeţene de statistică, corespunzător structurii teritoriale a României, finanţate integral de la bugetul de stat, prin bugetul Institutului Naţional de Statistică.

Pentru asigurarea caracterului obiectiv, transparent și științific al metodologiilor, indicatorilor, nomenclatoarelor și clasificărilor utilizate în activitatea de statistică, pe lângă Institutul Național de Statistică funcționează Consiliul Statistic Național, organ consultativ care are, în principal, ca obiect de activitate analiza și avizarea strategiei de dezvoltare a sistemului statistic național, a rapoartelor de activitate ale Institutului Național de Statistică și a Programului anual de cercetări statistice.

Principalele obiective ale INS:

• producerea informațiilor statistice operative necesare factorilor de decizie ai strategiei economico-sociale;
• asimilarea indicatorilor statistici specifici economiei de piață și implementarea metodologiilor de cercetare și calcul în concordanță cu standardele și practica internațională;
• dezvoltarea statisticii calitative, în completarea celei tradiționale;
• extinderea și diversificarea mijloacelor de diseminare a datelor;
• cooperarea cu alte institute naționale de statistică în vederea dezvoltării unui sistem statistic durabil, derularea de proiecte statistice în vederea asigurării comparabilității datelor statistice cu statisticile altor țări și alinierea la standardele UE.

SCURT ISTORIC

12 iulie 1859 - Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează Ordonanța de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, marcând actul de naștere al statisticii oficiale în România. De acest moment își leagă numele doi eminenți economiști români ai veacului al XIX-lea, Dionisie Pop Marțian și Ion Ionescu de la Brad.

Statistica oficială este una dintre primele instituții publice apărute în România după Unire și, totodata, unul dintre cele mai vechi oficii statistice din Europa.

I. Începuturi și confirmări (1859-1877)

Încă din perioada de început, fără a dispune de resursele materiale necesare și cu un personal insuficient, atât numeric, cât și ca pregătire specializată, instituția de statistică se încumetă și reușește să ducă la bun sfârșit acțiuni de mare anvergură. Astfel, sunt realizate:

· Recensământul Populației (1859-1860)
· Recensământul stabilimentelor industriale (1863), prima cercetare de nivel național dintr-o țară europeană
· Publicarea seriei “Analele Statistice și Economice (1860)"
· România se afla printre participanții cei mai activi la Congresele Internaționale de statistică de la Londra, Berlin, Florența și Haga

II. Contribuții la consolidarea economico-socială a României după cucerirea independenței de stat (1877-1914)

Continuând linia demersurilor din perioada de pionierat, statistica oficială este unul dintre principalii piloni ai statului român în perioada consolidării acestuia, printr-un substanțial aport de informație statistică necesară luării unor decizii corecte pentru dezvoltarea țării. Astfel, se realizează:

· Recensămintele Populației din 1899 și 1912
· Se îmbogățește sistemul de publicații prin seriile:
     Buletinul Statistic al României (1892)
     Revista demografică (1892)
     Anuarul Statistic al României (1909)

· Ia ființă învățământul statistic universitar, în cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (1913), astăzi Academia de Studii Economice din București.

III. Școala românească de statistică, în avangarda statisticii internaționale (1918-1945)

Între cele două războaie mondiale, statistica oficială românească își impune, prin marile sale personalități, statutul unei școli de prestigiu pe plan internațional. Sunt anii în care instituția beneficiază de activitatea creatoare a unor prestigioase personalități: Dimitrie Gusti, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Gheorghe Mihoc, Sabin Manuilă, Anton Golopenția etc.

Repere:

· Atlasul Agricol al României (1929)
· Recensământul General al Populației României (1930)
· Recensământul General al României (1941), în care principalul loc l-a ocupat inventarierea întreprinderilor industriale
· Recensământul Agricol (1941), prima lucrare sistematica de acest gen efectuată în țara noastră
· Extinderea anchetelor selective pentru aproape toate domeniile economiei naționale
· Înființarea Școlii de Statistică (1930) devenită Institutul de Statistică al Universității București (1941)

IV. Păstrarea identității și probității profesionale (1946-1989)

În ciuda presiunilor politice din timpul regimului comunist, statisticienii români au continuat să asigure continuitatea datelor și seriilor statistice și să păstreze astfel, în bună măsură, credibilitatea statisticii oficiale românești, în pofida ingerințelor regimului totalitar, a prezentării convenabile, cosmetizate, a unor informații statistice. În eforturile pentru păstrarea identității științei statistice și a probității profesionale a slujitorilor ei este notabil aportul lui Mihail Levente și Mircea Biji, a altor remarcabili specialiști, pentru:

· Efectuarea unor lucrări statistice de mare complexitate
· Recensământul populației și Locuințelor (1966 și 1977)
· Realizarea primei balanțe a legăturilor dintre ramurile economiei
· Trecerea la prelucrarea electronică a datelor
· Începerea colaborării cu Direcția de Statistică a ONU

V.Începând din decembrie 1989, statistica oficială românească contribuie prin aportul de date și informații, prin rezultatul perfectionării instrumentarului de lucru și al metodologiilor, la susținerea eforturilor naționale de realizare a unor reforme structurale, a dezvoltării economico-sociale, a modernizării societății românești. Statistica oficială asigură suportul informațional necesar procesului de integrare a țării în structurile UE, precum și pentru o rapidă adaptare a României la economia modernă bazată pe cunoaștere. În acest sens:

· A crescut capacitatea de investigare a evoluțiilor economice și sociale din societatea românească.
· S-a îmbunatățit sistemul de indicatori statistici, a metodologiilor specifice, în directă relație cu dinamica fenomenelor și proceselor economico-sociale și în concordanță cu legislația europeană.
· A crescut și s-a consolidat fondul național de date statistice.
· S-au diversificat și modernizat mijloacele de diseminare.
· S-a extins considerabil baza de date în profil teritorial, precum și a sistemului de indicatori la nivel regional și județean.
· S-au realizat ample și complexe investigații economico-sociale, anchete, cercetări, inclusiv:
       Recensământul Populației și Locuințelor (1992, 2002, 2011)
       Recensământul General Agricol (2002-2003)
· Au fost și sunt promovate principiile autonomiei, confidențialității, transparenței, relevanței, proporționalității și deontologiei activității Institutului Național de Statistică, a comparabilității și compatibilității informațiilor statistice naționale cu cele produse de statistica europeană.
· S-a dezvoltat colaborarea cu Oficiul de Statistică al UE (Eurostat), cu alte oficii de statistică ale țărilor europene, mai ales după semnarea, cu acestea, în 1994, a două declarații comune bi și multilaterale, precum și cu organismele specializate ale ONU.

Pe parcursul existenței sale, instituția oficială de statistică s-a numit pe rând:

Direcția de Statistică Generală a Statului - 1892
Institutul de Statistică Generală a Statului - 1925
Institutul Central de Statistică - 1936
Direcția Centrală de Statistică - 1951
Comisia Națională pentru Statistică - 1989
Institutul Național de Statistică și Studii Economice - 1998
Institutul Național de Statistică - 2001